Țeavă sudată sau fără sudură: cum se fabrică și care e diferența

Toate țevile de oțel se împart în două familii: sudate, făcute dintr-o bandă de tablă rulată și sudată pe lungime, și fără sudură, făcute dintr-o bară plină de oțel care este găurită și apoi laminată. Arată aproape la fel, dar se fabrică complet diferit, costă diferit și nu se folosesc la aceleași lucrări. Mai jos vezi pas cu pas cum se face fiecare, cum le deosebești și pe care o alegi.

Cuprins: pe scurt · cum se fabrică țeava sudată · cum se fabrică țeava fără sudură · cum le deosebești · pe care o alegi · mituri · întrebări frecvente

Pe scurt

Cum se fabrică țeava sudată

Majoritatea țevilor din construcții, inclusiv aproape toate țevile pătrate și rectangulare, sunt sudate. Procesul este continuu: dintr-un capăt intră bandă de tablă, din celălalt ies bare tăiate la lungime.

1. Banda. Se pornește de la o bobină de tablă laminată, tăiată pe lungime în benzi. Lățimea benzii este cât circumferința țevii finale, plus o mică rezervă.
2. Formarea. Banda trece printr-o serie de perechi de role care o curbează treptat, până devine un cilindru cu marginile aproape lipite. Totul se face la rece.
3. Sudura. Marginile sunt încălzite cu curent de înaltă frecvență până aproape de topire și presate una de alta de două role. Se sudează fără electrod și fără material de adaos; procedeul se numește ERW sau HFW (sudură prin rezistență, de înaltă frecvență).
4. Curățarea cordonului. Materialul împins afară la sudură formează o bavură, pe care un cuțit o răzuiește imediat pe exterior. Pe interior bavura rămâne adesea, ca o dungă fină pe lungime.
5. Calibrarea și controlul. Țeava trece prin role de calibrare, iar sudura este verificată continuu cu ultrasunete sau curenți turbionari.
6. Tăierea. Un ferăstrău „zburător”, care se mișcă odată cu țeava, o taie la 6 sau 12 m fără să oprească linia.

Țeava pătrată și rectangulară pornește de cele mai multe ori tot ca țeavă rotundă sudată. După sudură, rolele de calibrare o „pătrățesc” treptat. De aceea are colțurile rotunjite, iar formula simplă de greutate dă puțin mai mult decât tabelul (vezi cum calculezi greutatea țevii rectangulare).

Țevile mari pentru conducte (de la câteva sute de mm în sus) se sudează altfel: cu arc sub strat de flux, fie pe o cusătură dreaptă (tablă groasă îndoită în formă de U, apoi de O), fie pe o cusătură elicoidală, din bandă înfășurată în spirală. Așa se pot face țevi cu diametre de peste un metru.

Cum se fabrică țeava fără sudură

Ideea pare imposibilă: cum faci o gaură pe toată lungimea unei bare pline? Răspunsul a venit în anii 1880 de la frații Reinhard și Max Mannesmann, din Germania, care au brevetat în 1886 laminarea oblică ce poartă numele lor.

1. Țagla. O bară rotundă plină de oțel este tăiată la lungime și încălzită într-un cuptor rotativ la aproximativ 1.250 °C, până devine incandescentă și moale.
2. Perforarea. Țagla intră între două role înclinate una față de alta, care o rotesc și o împing înainte în spirală. Rotirea între role deschide miezul barei, iar un dorn ascuțit, așezat în calea ei, îl lărgește într-o gaură. Rezultă o „eboșă”, un tub scurt cu pereții groși.
3. Alungirea. Eboșa este trasă peste o bară-dorn lungă și trecută prin mai multe caje de laminare, care îi subțiază peretele și o lungesc de câteva ori. O variantă mai veche, laminorul pelerin, lucrează „înainte și înapoi”, ca un pas de pelerin.
4. Calibrarea. Țeava, încă fierbinte, trece printr-un laminor de calibrare sau de reducere care îi dă diametrul exterior final.
5. Finisarea. Urmează răcirea, îndreptarea, tăierea capetelor, uneori tratamentul termic și controlul nedistructiv pe toată lungimea.

Pentru țevile de precizie, de exemplu pentru cilindri hidraulici, țeava laminată la cald mai este trasă la rece printr-o filieră, peste un dorn. Așa se obțin toleranțe de câteva sutimi de milimetru și o suprafață netedă. De aici vine expresia „țeavă trasă”, folosită uneori greșit pentru orice țeavă fără sudură.

Cum le deosebești

• Uită-te în interior. Pe țeava sudată se vede de obicei o dungă dreaptă pe toată lungimea, acolo unde a fost cusătura. Pe țeava zincată sau vopsită se observă mai greu.
• Citește marcajul. Țevile marcate au standardul și tipul pe ele: SMLS înseamnă fără sudură, iar ERW, HFW sau SAW înseamnă sudată. EN 10216 este pentru țevi de presiune fără sudură, EN 10217 pentru cele sudate, iar EN 10219 pentru profile cave sudate, formate la rece.
• Măsoară peretele. La țeava fără sudură, grosimea poate varia puțin de o parte la alta (excentricitate). La cea sudată, făcută din tablă laminată, peretele este foarte uniform.
• Compară prețul. La aceleași dimensiuni, țeava fără sudură este sensibil mai scumpă.

Pe care o alegi?

Țeava sudată este alegerea normală pentru aproape tot ce înseamnă construcție metalică: porți, garduri, scări, hale, rafturi, balustrade, mobilier. Sudura modernă de înaltă frecvență este controlată pe toată lungimea și are rezistență comparabilă cu restul țevii. Este mai ieftină, mai uniformă și se găsește în mult mai multe dimensiuni, mai ales la țevile pătrate și rectangulare.

Țeava fără sudură se justifică acolo unde o cusătură ar fi un punct de risc: presiuni mari (hidraulică, aer comprimat de înaltă presiune, cazane), temperaturi ridicate, foraj și conducte de petrol și gaze, piese strunjite din țeavă cu perete gros. Pentru pereți foarte groși la diametre mici este practic singura variantă, iar la diametre foarte mari, invers, se fac aproape numai țevi sudate.

Mituri des întâlnite

• „Țeava sudată crapă pe cusătură.” La țevile moderne, controlate, se întâmplă rar. Riscul real apare la îndoire, când cusătura ajunge pe partea întinsă a curbei. Sfat practic: la îndoit, așază cusătura lateral, pe linia neutră, unde materialul nu se întinde și nu se comprimă.
• „Orice țeavă fără sudură e trasă.” Nu: majoritatea este laminată la cald. Trasă la rece este doar o parte, cea de precizie.
• „Fără sudură înseamnă oțel mai bun.” Calitatea oțelului este dată de marcă (de exemplu S235 sau S355), nu de felul în care s-a făcut țeava. Două țevi din aceeași marcă au aceleași proprietăți ale materialului.

O curiozitate: România are tradiție în țeava fără sudură, cu fabrici la Zalău, Slatina și Roman, care exportă o bună parte din producție.

Cât cântărește și de unde o iei

Greutatea se calculează la fel pentru ambele tipuri: o țeavă Ø48,3 × 3,2 are 3,56 kg/m, sudată sau nu. Pentru orice dimensiune folosește calculatorul de greutate metal sau tabelul de țeavă rotundă. Mai jos sunt produse din catalogul MatHaus, cu prețuri actualizate.

Linkurile către MatHaus sunt afiliate: dacă cumperi prin ele, e-utilio.ro poate primi un comision, fără cost suplimentar pentru tine. Detalii.

Întrebări frecvente

Ce înseamnă țeavă fără sudură?

O țeavă fabricată dintr-o bară plină de oțel, perforată la cald și laminată, fără nicio cusătură pe lungime.

Ce înseamnă SMLS și ERW pe o țeavă?

SMLS (seamless) înseamnă fără sudură. ERW (electric resistance welded) înseamnă țeavă sudată longitudinal prin rezistență, de obicei cu curent de înaltă frecvență.

Țeava pătrată poate fi fără sudură?

Există, dar este rară și scumpă. Aproape toate țevile pătrate și rectangulare din comerț sunt sudate și apoi formate din țeavă rotundă.

Țeava sudată rezistă la presiune?

Da, în limitele standardului pentru care este certificată (de exemplu EN 10217 sau EN 10255). Pentru presiuni și temperaturi mari se preferă țeava fără sudură.